Frunți încreţite…în zadar

Decebal Marinescu

Ceea ce încă nu înțeleg românii este că echilibrul ține de condiționare, fără de care nu pot să îl atingă și, odată atins, nu îl pot păstra, nici ei, dar nici alții.

Ororile istoriei, cât şi dimensiunile pline și cuprinzătoare ale altor civilizații creatoare, azi dispărute, au fost posibile doar prin impunere, prin condiționări, ale anumitor atitudini care s-au generalizat transformându-se în tendințe ce au conturat progresul ori regresul fiecărei perioade istorice.

Dacă azi orice orășel de provincie românească a devenit un morman de scursuri, un deșeu de margine comunitară, locuit orbește și ai cărui membri acceptă prezenta stare de fapt, se explică doar prin adoptarea regulii impuse, aceea a mârlaniilor.
Degeaba se vaită unii, aratându-se neputincioși, dar că în realitate ei ar fi destoinici, supune-i unui simplu test al primei dimineți mai răcoroase și vei vedea cum nu îl vor trece, după cum nici dorința nu îi va chema…

Câți oare se vor înhăma în a protesta în fața autorității publice, a primăriei de sector, ori a celei din satul mărunt bătut de câinii năpârliţi, câți oare îți vor sta alături în a denunța cu portavocea la gură, veninul și mizeria ce colcăie în jur?!

Așadar, ceea ce trăiți astăzi cu toții și, pe deasupra ne mai impuneţi și celor câtorva vizionari ce nu vă acceptăm orînduirea, e datorat și VOUĂ STIMAȚI CONCETĂȚENI, cei ce nu vă impuneţi reguli, limite şi nici control, doar libertinaj absolut prin apucături înjositoare…

Nu poți avea progres fără disciplină, tot așa cum nu poți avea armonie fără iubire necondiționată!

Abundă, în schimb, sufletele goale, alături de cele golite…